Stele deasupra periferiei / Bucureşti. The End

stelele şi-au pus pânze de pirat pe ochi

vigilente, urmăresc desfăşurarea istoriei

care rulează tot înainte

ca roata de oltcit

cu şoferul tase la volan,

care face drumul din comuna miroşi la bucureşti,

din anii 90 pânâ azi.

cosmosul va lua cu asalt o regiune terestră

astă-seară

o va înghiţi ca pe gălbenuşul soarelui în zori

şi-şi va duce în linişte armonia eternă.

mâine, de pildă

în bucureşti

toţi vom exista drept inteligenţe imateriale.

chiar şi tase.

care-şi ţine acum puţulica cu mâna, la baie,

ca băiatul cu maniere.

să nu stropească pe colac.

cică astă-seară oraşul-fantomă se cufundă în uitare cosmică

cum odată a fost uitată era castelelor şi cea a romanţelor

cum odată s-a dus vremea dagherotipului şi cea a miţei biciclista

aşadar, desenat cu riglă şi compas

pe hărţile strategilor geopolitici e oraşul bucureşti /

distrucţia a început deja.

Vladimir Putin a ordonat o ploaie de fotoni pişcători

şi CIA o răzmeriţă socială

Şefii din ceruri au zis prapurele lunii

să fie perforat deasupra ghetto-ului.

ne-am dus dracului, tătăiţă, urlă simpaticii boşorogi.

în blocurile supraîncărcate

vânzolesc băieţi cu bancnote iţite din buzunare

şi fete cu gura sclipocind de lip-gloss

băbuţe comuniste cu parpalac

şcolăriţe cu cordeluţe, unghii roz ca burtica de mormoloc

puberi vicleni cu frizură fonfleu, similari unor lame

muncitori cu ziua candizi, aghiazmiţi şi petuleţele de bere

cu toţii govoresc cum că lumea se termină

şi sfântul pe papainoage zâmbeşte de la nivelul etajului ultim al Intercontinentalului.

curajos şi tandru, nenea rogobete îşi scoate odorii grăsuţi din hulubărie.

să vadă bahaus ceresc şi cum amuşină îngeri pe oameni.

hai, păsărelele, hai, lua-v-ar dracu' de măgăoaie! igneşte şi rogobete.

un tip scoteceşte porn hub să-şi salute iubitele cu fese bombate.

mănâncă un măr ionatan.

merge la playground, lângă benzinărie şi-aşteaptă să crape lângă un om de zăpadă.

ce moarte de film, frăţiware.

copilul pe bicicletă mângâie ca pe o mamă girafa din faţă de la antipa.

vor exploda în curând magazinele cocor şi unirii.

femeilor blocate în cabinele de probă şi sânii lor împungând cu sfârcurile realitatea ultimă.

interlopii, smardoii şi sublimele curve de pe griviţei

dubiţele şi drogurile,

ultimele felaţii şi perversiuni.

în rest, forfotă luminoasă.

chiloţeii, mileurile, bibelourile în formă de peşte,

frumoase obiecte şi pline de înţeles, azvârlite de la ferestre în loc de confetti.

gheorghiţa, în vârstă de 80 de ani, îşi aduce aminte de când era boboc de floare.

stă la casă, ţine doar un cotoi baban. vasilică pisica caută litiera să facă un ultim pişu.

ca la orice sfârşit de lume. chestii elementare. fiziologice.

vântul urlă. sunetul e cel de împerechere al ultimului cuplu de dinozauri.

în depărtare de tot, înspre văcăreşti, cormoranii odihnesc pe trupul homeleşilor.

eu aud în căşti pe mobil înregistrarea în care nebunul oraşului povesteşte:

de navele sub forma păpădiilor care descind pe lacul morii.

de păturile care levitează deasupra tuturor somnoroşilor.

de gagicile aflate în imponderabilitate la periferie

deasupra Daciilor parcate perfect şi a şaormeriilor.

de icoana făcătoare de minuni care plânge isteric

cum doar tanti sidonia boceşte, la telenovele.